Jurnalul unei poveÅŸti (din Esquire #6)
Pe coperta Esquire-ului de martie – de săptămâna asta pe tarabe – e Florin Piersic Jr., un bărbat despre care mai toată lumea are deja o părere formată. Nu voi scrie aici despre text, ci voi face o scurtă biografie a procesului de facere. Chiar dacă nu e la fel de revelator ca dezvăluirile făcute de Georgiana și Camelia, sper ca și acest jurnal să vă ajute să vă dați seama cum se naște un articol de revistă.
PS: Înainte să citiți jurnalul acesti povești vă reamintesc că puteți trimite gândurile voastre despre Esquire-ul de martie la esquire [at] sanomahearst.ro.
8.01 – Redactorul-șef vorbește la telefon cu Piersic Jr. Piersic Jr. spune că-i place ideea de-a apărea în Esquire.
9.01 – ora 11:00 – îi dau un mesaj lui Piersic Jr., întrebându-l când are ceva timp să vorbim.
ora 16:0 – Piersic răspunde și spune să-l sun.
ora 16:30 – Vorbim la telefon și stabilim să ne auzimdin nou a doua zi ca să stabilim o întâlnire.
10.01 – ora 21:00 – Vorbim la telefon. Piersic e la metrou și spune că are niște zile încărcate. E joi seară – hai să vorbim cel mai bine luni.
13.01 – E duminică și stau în pat să mă uit la cele două filme ale lui: Fix Alert și Eminescu vs. Eminem.
14.01 – ora 18:00 – Vorbim la telefon și stabilim o întâlnire pentru a doua zi la Casa Presei.
ora 19:00 – mă așez să citesc dosarul cu vreo 30 de pagini de interviuri și știri cu/despre el pe care le-am adunat în ultimele zil.
15.01 – ora 13:00 – Ne întâlnim la Casa Presei și mergem la Taverna Sârbului. Piersic își ia biftec tartar. Eu îi spun că n-am întrebări pregătite și că prefer o conversație. Stăm până aproape de ora 16:00.
16.01 – Îmi vine o idee pentru structura textului și îi scriu un e-mail să i-o propun. Nu e foarte încântat. Trebuie să mă bazez pe ce am adunat.
17.01 – Transcrierea interviului. Transcriu primele 40 de minute la muncă și apoi încă 40 acasă.
18.01 – Transcriu ultimele 40 de minute.
ora 16:00 – mă duc la ședința foto cu Piersic Jr. din Club Prometheus. Fotografiile sunt făcute de Roald Aron.
21.01 – Îmi printez transcrierea interviului și încă câteva materiale adunate despre Piersic – în total câteva zeci de pagini.
24.01 – ora 11:00 – Sunt acasă și mă apuc de scris. Scriu deschiderea și primele două pagini. Prima propoziție sună astfel: “Mesele clubului sunt pătrățoase; atât de strâns adunate încât de la ușa pare o expoziție de mobilă pentru păpuși.”
ora 13:00 -Încerc să dorm puțin. Nu reușesc și mă întorc să scriu.
ora 15:00 – Am un prim draft de peste 4.000 de cuvinte dar nu are încă final. Sunt stresat și nu sunt gata să arăt textul nimănui.
25.01 – Adaug un sfârșit textului. Sunt extaziat pentru că am făcut niște experimente de scriitură (cum ar fi un paragraf imens fără punctuație) și am senzația că mi-au ieșit. Îi fac o primă revizie și mai tai din el. Îl dau la citit Laviniei și Gabrielei. Pe Gabi o rog să-mi spună dacă e coerent și o întreb ce crede despre personaj (ca să văd dacă textul transmite ce am vrut). Pe Lavinia o rog să nu aibă milă.
26.01 – Nu vreau să aud de text. Le spun asta atât Laviniei cât și Gabrielei care au sugestii. Nu vreau să mai vorbesc despre el măcar până a doua zi.
27.01 – ora 19:00 – Mă apuc de draftul trei. O secțiune se mută dintr-un loc în altul la sugestia Laviniei. Mai trec odată prin el ca să-l încheg și să cizelez limbajul. Sunt la al treilea draft și îl numesc finalpentru că e timpul să-l predau.
28.01 – Predau textul.
30.01 – Mai fac unele modificări îl urma sugestiilor editorilor mei de la Esquire. Textul apoi merge la departmentul de vizual. Eu nu mă voi întâlni cu el din decât în pagină.
03.03 – Apare revista.
Comments
3 Responses to “Jurnalul unei poveÅŸti (din Esquire #6)”
Leave a Reply
Abia astept sa-mi cumpar Esquire-ul pe martie. Am asteptat numarul asta cu sufletul la gura. A fost chinuitoare pauza asta din februarie.
Ce parere ai despre fictionizarea ultimelor zile ale lui Heath Ledger de catre Lisa Taddeo din numarul de aprilie al Esquire? Se mai poate numi acest gen “jurnalism” ?
E fictiune care porneste de elemente de reportaj. Pe net nu e atat de clar punctat ca in revista — unde in pagini e marcat ca “Esquire fiction”.