Jurnalul unei poveşti (din Esquire #6)
Pe coperta Esquire-ului de martie – de săptămâna asta pe tarabe – e Florin Piersic Jr., un bărbat despre care mai toată lumea are deja o părere formată. Nu voi scrie aici despre text, ci voi face o scurtă biografie a procesului de facere. Chiar dacă nu e la fel de revelator ca dezvăluirile făcute de Georgiana şi Camelia, sper ca şi acest jurnal să vă ajute să vă daţi seama cum se naşte un articol de revistă.
PS: Înainte să citiţi jurnalul acesti poveşti vă reamintesc că puteţi trimite gândurile voastre despre Esquire-ul de martie la esquire [at] sanomahearst.ro.
8.01 – Redactorul-şef vorbeşte la telefon cu Piersic Jr. Piersic Jr. spune că-i place ideea de-a apărea în Esquire.
9.01 – ora 11:00 – îi dau un mesaj lui Piersic Jr., întrebându-l când are ceva timp să vorbim.
ora 16:0 – Piersic răspunde şi spune să-l sun.
ora 16:30 – Vorbim la telefon şi stabilim să ne auzimdin nou a doua zi ca să stabilim o întâlnire.
10.01 – ora 21:00 – Vorbim la telefon. Piersic e la metrou şi spune că are nişte zile încărcate. E joi seară – hai să vorbim cel mai bine luni.
13.01 – E duminică şi stau în pat să mă uit la cele două filme ale lui: Fix Alert şi Eminescu vs. Eminem.
14.01 – ora 18:00 – Vorbim la telefon şi stabilim o întâlnire pentru a doua zi la Casa Presei.
ora 19:00 – mă aşez să citesc dosarul cu vreo 30 de pagini de interviuri şi ştiri cu/despre el pe care le-am adunat în ultimele zil.
15.01 – ora 13:00 – Ne întâlnim la Casa Presei şi mergem la Taverna Sârbului. Piersic îşi ia biftec tartar. Eu îi spun că n-am întrebări pregătite şi că prefer o conversaţie. Stăm până aproape de ora 16:00.
16.01 – Îmi vine o idee pentru structura textului şi îi scriu un e-mail să i-o propun. Nu e foarte încântat. Trebuie să mă bazez pe ce am adunat.
17.01 – Transcrierea interviului. Transcriu primele 40 de minute la muncă şi apoi încă 40 acasă.
18.01 – Transcriu ultimele 40 de minute.
ora 16:00 – mă duc la şedinţa foto cu Piersic Jr. din Club Prometheus. Fotografiile sunt făcute de Roald Aron.
21.01 – Îmi printez transcrierea interviului şi încă câteva materiale adunate despre Piersic – în total câteva zeci de pagini.
24.01 – ora 11:00 – Sunt acasă şi mă apuc de scris. Scriu deschiderea şi primele două pagini. Prima propoziţie sună astfel: “Mesele clubului sunt pătrăţoase; atât de strâns adunate încât de la uşa pare o expoziţie de mobilă pentru păpuşi.”
ora 13:00 -Încerc să dorm puţin. Nu reuşesc şi mă întorc să scriu.
ora 15:00 – Am un prim draft de peste 4.000 de cuvinte dar nu are încă final. Sunt stresat şi nu sunt gata să arăt textul nimănui.
25.01 – Adaug un sfârşit textului. Sunt extaziat pentru că am făcut nişte experimente de scriitură (cum ar fi un paragraf imens fără punctuaţie) şi am senzaţia că mi-au ieşit. Îi fac o primă revizie şi mai tai din el. Îl dau la citit Laviniei şi Gabrielei. Pe Gabi o rog să-mi spună dacă e coerent şi o întreb ce crede despre personaj (ca să văd dacă textul transmite ce am vrut). Pe Lavinia o rog să nu aibă milă.
26.01 – Nu vreau să aud de text. Le spun asta atât Laviniei cât şi Gabrielei care au sugestii. Nu vreau să mai vorbesc despre el măcar până a doua zi.
27.01 – ora 19:00 – Mă apuc de draftul trei. O secţiune se mută dintr-un loc în altul la sugestia Laviniei. Mai trec odată prin el ca să-l încheg şi să cizelez limbajul. Sunt la al treilea draft şi îl numesc finalpentru că e timpul să-l predau.
28.01 – Predau textul.
30.01 – Mai fac unele modificări îl urma sugestiilor editorilor mei de la Esquire. Textul apoi merge la departmentul de vizual. Eu nu mă voi întâlni cu el din decât în pagină.
03.03 – Apare revista.
Comments
3 Responses to “Jurnalul unei poveşti (din Esquire #6)”
Leave a Reply
Abia astept sa-mi cumpar Esquire-ul pe martie. Am asteptat numarul asta cu sufletul la gura. A fost chinuitoare pauza asta din februarie.
Ce parere ai despre fictionizarea ultimelor zile ale lui Heath Ledger de catre Lisa Taddeo din numarul de aprilie al Esquire? Se mai poate numi acest gen “jurnalism” ?
E fictiune care porneste de elemente de reportaj. Pe net nu e atat de clar punctat ca in revista — unde in pagini e marcat ca “Esquire fiction”.