Din analele limbii române

Făceam niÅŸte documentare (nu pe subiectul de mai jos) ÅŸi frunzărind prin “Lesicon románescu-látinescu-ungurescu-nemÅ£escu”, o carte de Petru Maior publicată în 1825, am ajuns la litera “C”, unde am găsit 2-3 pagini cu diverse definiÅ£ii ÅŸi cuvinte pentru caca, căcare, căcărează, căcăcios etc. Pesemne o mare preocupare a vremii având în vedere nu doar ansamblul de cuvinte, ci bogăţia de sinonime (vedeÅ£i mai jos).

DEX-ul modern e mult mai pudibond ÅŸi distant decât predecesorii. ÃŽn el veÅ£i găsi doar “caca”, explicat aÅŸa: “1. Materii fecale, excremente. 2. Lucru murdar, respingător.”

Cacare_PetruMaior

E rândul lui Piersic Jr. (Esquire, martie 2008)

Mâine are premiera în România “Călătoria lui Gruber”, un film de Radu Gabrea cu Florin Piersic Jr. în rolul principal. E un film care a fost oarecum motorul unui text pe care l-am scris despre FPJ acum un an jumate. Pe-atunci, scriam că filmul va fi lansat în câteva luni, poate chiar în primăvara lui 2008.

A trecut primăvara, toamna şi apoi încă două anotimpuri. Nu ştiu ce spune asta despre modul în care funcţionează industria locală de cinematografie; eu nu pot decât să sper că ideea poveştii mele de atunci stă în picioare şi azi.

O găsiţi mai jos. Fotografiile au fost făcute de Roald Aron, iar designul de Raymond Bobar. Când a apărut numărul respectiv din Esquire am făcut şi un jurnal al naşterii acestui text.

Florin Piersic Jr, Esquire Romania, martie 2008

=============
E RÂNDUL MEU
=============

Toţi au o părere despre cine e Florin Piersic Jr. şi de ce i‑a luat atâta timp să prindă un rol principal într-un film. Puţini ştiu că ăsta e drumul pe care şi-a ales să meargă. A ajuns. E timpul lui.

Fotografii de Roald Aron
Esquire, martie 2008

Mesele din clubul Prometheus sunt mici şi pătrăţoase, atât de înghesuite încât de la uşă pare o expoziţie de mobilă pentru păpuşi. Sunt din lemn maroniu lăcuit, cu un blat de sticlă numai bun pentru ocheade la gamba fină ca plasticul a păpuşii cu care iei ceaiul. Drăguţ, îţi spui, dar omul ăsta încape la masă? Va fi ciudat – Gulliver la o bere cu piticii, înainte ca nenorociţii să-l lege fedeleş şi să-i facă poze pe care să le pună pe blog.

Omul întârzie 10 minute şi, când intră, îşi duce cei 1,90 de parcă timpul ar fi o glumă proastă. Şi-a îmbrăcat forma într-un palton gri, cu umerii tapetaţi cu piele neagră, care-l prelungeşte şi mai mult, iar după gât are un fular vişiniu de la GAP – semn că nici un bărbat neglijent nu e complet fără o pişcătură de studenţism. Cară o pungă cu o cutie de pantofi şi nişte şosete – asta dacă trebuie să apară şi altceva în poze în afară de adidaşii care scot limba şi-şi flutură ameninţător şireturile.

Planul e să-l aşezi pe uriaş în scaun, să-i dai cu pămătuful pe faţă, cu fâs-fâs prin păr şi apoi să-l pozezi. Dacă se lasă. Pune punga pe-o masă şi se aşează, atent, la alta. A încăput – chiar şi cu paltonul pe el. Aşezat, pare blând, şi când ridică privirea către echipa care i-a pregătit şedinţa foto, mai că ţi se face milă de el. Când vorbeşte, mai mult o şoaptă leneşă, pare şi mai vulnerabil.

L-ai mai văzut. L-ai ÅŸi auzit. TotuÅŸi nu poÅ£i îndepărta senzaÅ£ia că e însoÅ£it de-o prezentare de vodevil scârţâind dintr-o portavoce. „Lume, lume, doamnelor ÅŸi domnilor – Florin Piersic Jr. – femeia cu mustaţă, înghiÅ£itorul de săbii, copilul cu trei capete, acrobatul fără mâini, bărbatul care se lansează dintr-un tun ÅŸi nimereÅŸte în altul. Toate acestea, doamnelor ÅŸi domnilor – ÅŸi asta numai în primul act! VeniÅ£i, vă-nghesuiÅ£i, scoateÅ£i portofelele. StaÅ£i ÅŸi pentru al doilea act, în care actorul nostru joacă o unghie încarnată ÅŸi apoi întrupează un ÅŸtiulete…”

Read more

Ce strategie ai pentru copertă

Un articol interesant în Folio despre nevoia de a face coperţi de revistă care spun ceva. Coperţi care nu se rezumă la a alege un personaj şi a răsufla uşurat că a acceptat. Coperţi care atrag, care au un mesaj, care te invită să deschizi revista.

Articolul sugerează şi o serie de întrebări ajutătoare într-o discuţie despre cum se face coperta. Câteva care mi-au plăcut:

Which editorial content drives the cover (the feature, or are there other opportunities to create a dynamic image)?

Does the cover lead the reader inside?

Does your cover have substance, or is it “wallpaper”?

What are the struggles you encounter in getting a great cover image each issue?

← Previous Page