Panorama, un experiment

Panorama este un proiect minune al celor de la McSweeney’s. E numărul #33 al publicaţiei şi vine sub forma unui ziar de duminică. E o chestie spectaculoasă, făcută de oameni fără cine ştie ce experienţă în jurnalismul cotidian. E un manifest pentru jurnalism de calitate, pentru poveşti lungi, pentru imagini şi design bestial şi pentru nevoia de menţine în viaţă aceste mijloace de distribuţie a conţinutului.

E un proiect construit într-un an şi a beneficiat de munca a peste 200 de colaboratori, printre care nume mari: Dave Eggers (redactor şef), Michael Chabon, Stephen King, Chris Ware, Daniel Clowes. Miranda July, James Franco etc. Are peste 300 de pagini (120 de pagini de ziar plus câte 100 pentru revistele incluse) şi a ieşit într-un tiraj iniţial de 1,500 de exemplare.

E la ani lumină de ziarele româneşti de weekend – bate mai degrabă spre NY Times de duminică (inclusiv în greutate), dar şi faţă de Times are nişte chestii proaspete: 22 de pagini de comics, un supliment literar viu şi amuzant, articole supriză (un text despre un concurs de mister pentru a alege modele masculine pentru coperţile romanelor de dragoste) şi o mulţime de info-grafice actuale (mi-a plăcut la nebunie o diagramă cu mişcarea scenică a celor de la Death Cab for Cutie.)

Pozele de mai jos sunt făcute de mine, cu exemplarul propriu, aşa că îmi cer scuze pentru calitatea lor. Nu transmit pe deplin experienţa de a ţine în mână, răsfoi şi citi această publicaţie unicat, despre care echipa scrie:

This newspaper is and has been an experimental prototype published by a small group of writers and designers in San Francisco. This should not be taken as our definitive statement on what everz page of a newspaper should look like. Rather, it’s a grab-bag of some of the myriad things newsprint can do. And indeed there was much we did, and there was much we didn’t do. (…) This process has provided great insight into the magnificient operations that daily newspapers are. How they do this every day we will never know. That they must contiue has never been clearer. We raise our caffeinated beverages to them.

Puteţi citi aici câteva articole din Panorama. Imagini mai reuşite şi o descriere mai completă aici.

PS: Da, m-am gândit la Decât o Revistă din primul moment în care am aflat de Panorama.

Aşa se vând revistele în Londra

Aşa arată un magazin de reviste din Londra (RD Franks, 5 Winsley St.). Un astfel de magazin mi-ar plăcea să găsesc şi în Bucureşti. Poate odată.  (Fotografiile sunt făcute în septembrie).

RDFranks

RDFranks

PS: Aşa se vând revistele la Berlin.

Decât o Revistă – Decât o explicaţie

Împărtăşesc cu voi editorialul-explicaţie din Decât o Revistă. Săptămâna asta veţi găsi întreg conţinutul pe decatorevista.ro. Raymond Bobar a scris despre cum a desenat revista, aici. Voi reveni mâine cu informaţii despre cum s-a copt prăjitura pe partea editorială.

Decât o explicaţie

Am mai spus-o şi s-a râs, dar povestea e adevărată. Decât o Revistă s-a născut la o bere în seara de 23 aprilie 2009, când ne-am strâns un grup de jurnalişti şi ne-am pus pe tocat neajunsurile, compromisurile compromiţătoare şi calitatea îndoielnică a majorităţii titlurilor de pe piaţă. Apoi, într-o sclipire de moment, am glumit că ar trebui să facem singuri revista care să respecte standardele jurnalistice şi vizuale la care ne raportăm.

Ne-am gândit că am putea să-i spunem Decât o Revistă, pentru că ar apărea „decât o dată” şi ar fi „decât una”. Şi pentru că cititorul ar putea spune, fără să fie hăituit de poliţia stilistică: „Citesc Decât o Revistă”. (Gluma din titlu a rămas, iar cuvântul „decât” este luat în primire de Răzvan Exarhu, în debutul secţiunii Reactor.)

Discuţia de la bere a devenit realitate. Ţii în mână rezultatul a şase luni de triat, imaginat, schimbat, documentat, fotografiat, scris şi editat în spiritul unei misiuni definite din prima seară: să facem o revistă care să depindă doar de noi şi de ce ştim să facem. Nu un protest, nu o manifestare teribilistă, ci un exemplu de cum ar putea să arate şi ce ar putea să conţină o revistă gândită să devină un obiect de colecţie. Generalistă, dar nu superficială. Inteligentă, dar nu condescendentă. Cu opinii, dar nu didactică. Altfel, dar nu alternativă.

Am aplicat aceste principii în fiecare material pe care-l vei găsi în paginile ce urmează. Scriitura e accesibilă şi exactă. Vizualul e lipsit de fandoseli şi convingător. Credem că o revistă nu trebuie să epateze şi să şocheze ca să iasă din tipare. Trebuie să fie o colecţie de surprize executate minuţios, pentru plăcerea celor care o răsfoiesc şi o citesc.

Am făcut această revistă pentru că credem în viitorul acestui mediu – în ciuda crizei financiare şi a ameninţării erei digitale. Revista e un obiect cu care poţi dezvolta o relaţie intimă. Dacă e bine făcută, va fi proaspătă şi după 10 ani; o fereastră unică prin care poţi vedea cum era lumea la momentul apariţiei. Dar ca această formă să supravieţuiască e nevoie de o schimbare de atitudine.

Am vrea ca Decât o Revistă să stârnească o discuţie despre viitorul revistelor în România. Am vrea ca oamenii care o citesc să reacţioneze şi să înceapă să le ceară revistelor pe care le cumpără mai multă atenţie, mai mult respect şi mai mult conţinut de calitate. Am vrea ca cei care conduc şi produc reviste în România să asculte și să-și pună aceleași întrebări care au conturat acest proiect. Cum putem face reviste mai bune, mai utile, mai spectaculoase, mai profunde? Cum ne putem implica cititorii? Şi, desigur, cum putem avea o relaţie de parteneriat cu piaţa de publicitate fără să compromitem produsul?

Dacă te-a bucurat acest proiect, hai să încercăm împreună să găsim răspunsuri la aceste întrebări. Scrie-ne la decatorevista@decatorevista.ro.

9 informaţii din DoR

Decât o Revistă

Coperta finală a Decât o Revistă, proiectul la care am lucrat în ultimele luni. DoR va fi lansată în acest weekend: detalii veţi găsi pe site, pe Twitter şi pe Facebook. Voi reveni desigur cu poveşti şi lecţii despre proiect. Până atunci, un mic teaser de cuprins:

9 informaţii pe care le vei afla din Decât o Revistă:
– de ce suspină femeile în toată firea după vampiri;
– dacă e adevărat că te trage curentul;
– cum faci un truc de magie cu o scobitoare;
– cum e să ai sâni;
– cine a cerut eliberarea lui Gigi;
– de ce există diacritice în limba română;
– cum să-ţi găseşti colegi de apartament pe Twitter;
– cum să faci gesturi ca politicienii;
– ce caută Dobro cu un ştecher în gură.

Cum să-ţi faci Decât o Revistă. 10 paşi simpli.

Vineri am prezentat la conferinţa Optimism primele detalii despre Decât o Revistă, un proiect la care lucrez de ceva vreme alături de o mână de oameni care preţuiesc revistele şi ştiu să creeze conţinut pentru ele.

Decât o Revistă este un proiect născut din dorinţa tuturor celor implicaţi de a face o revistă independentă cu cele mai înalte standarde vizuale şi editoriale, fără imixtiuni şi alte presiuni caracteristice mediului comercial. Nu e un protest, dar este un exemplu de cum ar putea să arate şi ce ar putea să conţină o revistă când e gândită ca un obiect de colecţie.

Mai mult detalii veţi afla în următoarele două săptămâni. Reţineţi că Decât o Revistă e un proiect artistic/editorial programat să apără o singură dată, într-un tiraj limitat.

Mă întorc la prezentarea de vineri, intitulată: “Cum să-ţi faci o revistă. 10 paşi simpli.” O găsiţi mai jos. E o descriere a cum s-a născut acest proiect, dar e şi un imbold pentru toţi cei care cred în forţa acestui mediu: cereţi mai mult de la revistele pentru care scoateţi bani din buzunar. (DoR va fi gratuită).

Desenele au fost realizate de Raymond Bobar, care este şi art directorul publicaţiei.

Bea o bere

Bea o bere
Pasul 1: Bea o bere. Asta e o bere pe care o ştiţi cu toţii. Aia la care ieşi cu colegii şi te plângi că nimic nu merge, că nimeni nu te ascultă, că nimic nu e făcut cum trebuie.

Bea o bere
Pasul 2: Mai bea nişte beri. Pe măsură ce creşte cantitatea, dispare şi amărăciunea legată de munca de zi cu zi şi apar în grup întrebările de genul: “Dacă tot ne plângem atâta, de ce nu facem noi ceva mai bun?” Succesiunea de beri este şi modul în care se naşte un nume ca “Decât o Revistă”.

Bea o bere
Pasul 3: Stabileşte-ţi misiunea. Vezi şi imaginea asta necenzurată a procesului nostru de gândire din seara care a născut ideea. Pe scurt, şi glumeţ, misiunea sună aşa: “Decât o Revistă. Decât una. Decât o dată.

Bea o bere
Pasul 4: Recrutează-l pe Ray. Orice revistă independentă – tipărită sau nu – trebuie să aibă un look distinct, pigulit până la ultimul detaliu. Pentru asta ai nevoie de un art director cu viziune, ca Ray.

Bea o bere
Pasul 5: Găseşte oameni care să producă conţinut. Pe gratis. Toţi cei care au ajutat la DoR – şi sunt peste 40 de nume – au muncit voluntar. Chiar şi veterani ai presei comerciale au acceptat să participe; asta pentru că sunt atât de rar provocaţi în munca de zi cu zi. Îi veţi găsi în DoR, printre alţii, pe Alex Gâlmeanu, Cosmin Alexandru, Vlad Petreanu, Cosmin Bumbuţ etc.

Bea o bere
Pasul 6: Indentifică-ţi interesele. Editorial, ne-am ghidat după principiul lui David Remnick, editorul The New Yorker: scriem despre ce ne preocupă, ce ne interesează, ce ne stârneşte curiozitatea. Nu se poate să nu fie şi alţii care împărtăşesc interesele noastre. DoR e probabil singura publicaţie în care veţi găsi într-un singur număr materiale despre: cafea, trafic, vampiri, pufuleţi, sâni, magicienci şi diacritice.

Bea o bere
Pasul 7: Iară bere. Şi puţină cafea. Ăsta e momentul de strângere şi prelucrare a materialelor.

Bea o bere
Pasul 8: Găseşte bani pentru tipar. Dacă faceţi o publicaţie online, ăsta e momentul în care vă “suiţi” pe net. DoR ţine la formatul tipărit aşa că va fi un obiect tangibil, mai aproape de o carte decât de o revistă tradiţională.

Bea o bere
Pasul 9: Finalizează şi visează. Acest pas a fost o scuză ca să arătăm patru spread-uri de deschidere din revistă:

Bea o bere

Şi acum:

Coperta

Pasul 10: Arată coperta la Optimism. Conferinţa a fost un moment minunat pentru dezvăluirea copertei, o reinterpretare a unei fotografii făcute de Alex Gâlmeanu pentru revista Bolero în 2004. Interpretarea îi aparţine aceluiaşi fotograf, iar subiectul e şi el acelaşi: Mihai Dobrovolschi, de data asta cu ştecherul în gură.

— Staţi la curent cu noutăţile legate de lansarea DoR pe Twitter şi pe Facebook.

Lectură de weekend: The Esquire Decade

M-am gândit că după anunţul de săptămâna asta (Realitatea-Caţavencu renunţă la divizia de reviste) ar trebui să ne înviorăm cu poveşti din epoca de aur a revistelor americane. The Esquire Decade este un articol minuţios documentat de către Vanity Fair despre – probabil – cea mai curajoasă şi mai inteligentă revistă publicată vreodată: Esquire-ul american al aniilor ’60. Sub mâna lui Harold Hayes revista a promovat o nouă formă de jurnalism, l-a găsit pe George Lois să creeze nişte coperţi unice şi a intrat în folclorul publishing-ului internaţional ca un standard de neatins, la care visăm în continuare, noi, cei care creăm conţinut:

Ce spune în acest articol Gay Talese despre Harold Hayes, editorul care i-a publicat cel mai memorabil articol de revistă din toate timpurile:

“Gay Talese says the complexity of his relationship with his editor is best described by something his Italian great-grandfather used to say: “Those who love you make you cry.” Despite their skirmishes, Hayes “was the editor who had the most meaning in my life,” Talese says. “I never had another relationship like that. Never.”

20 de veşti despre reviste

Un clip produs recent de Magazine Publishers of America; încă o dovadă că – cel puţin la ei – această platformă supravieţuieşte mai bine schimbărilor din media. Poate continuăm şi noi să credem în reviste. Asta înseamnă în primul rând să le facem pe-ale noastre mai bune:

Reviste în avion

Cei de la Inspired Magazine, o publicaţie online care iubeşte designul şi munca creativă, m-au rugat să scriu un text despre ce mă inspiră. Deşi ei sunt specializaţi în liste, mie îmi ies cam greu, aşa ca am scris ceva mai închegat, despre reviste şi câte idei îmi vin când le citesc în avion. Puteţi citi textul aici.

12 adevăruri despre jurnalismul narativ

Această listă e compilată din nişte idei expuse recent de Tom Hallman. Hallman, reporter la cotidianul The Oregonian, a câştigat premiul Pulitzer în 2001 pentru o serie fenomenală de articole despre un băiat născut cu o malformaţie vasculară care îi mutila o parte a feţei. Semnătura lui în ziar include această propoziţie:

Tom Hallman Jr. specializes in stories about people dealing with the challenges of everyday life.

Despre asta era jurnalismul, în caz că am uitat. Despre oameni.

1. Dacă încercăm să concurăm cu celelalte media, să facem şi să dăm totul mai repede, vom pierde. Trebuie să ne definim prin poveşti.

2. Nouăzeci la sută din ce e publicat nu e poveste. Sunt informaţii seci. În plus, prea mult jurnalism tradiţional e plin de veşti proaste, crime, ce e mai rău din noi. Ar trebui să echilibrăm cu ce e mai uman, iar acestea trebuie să fie poveşti. Poveştile ne-ar putea salva industria.

3. Cititorii nu-ţi spun că vor articole siropoase şi uşoare, ci spun: „Vreau ceva care reflectă umanitate”.

4. Cred că cititorii doresc mai mult înţeles, mai multă semnificaţie. Poveştile astea nu se găsesc în redacţie. Ar trebui să fii în redacţie numai dacă scrii.

5. Mă îngrijorează că generaţiile tinere nu sunt şcolite sa facă documentare. Sunt mult mai interesate de scris decât de documentat.

6. Dacă îmi spui: „editorul nu mă lasă”, mă întreb dacă încerci cu adevărat. Dacă povestea te cheamă, te duci naibii şi-o faci.

7. Editorii trebuie să aibă standarde mai înalte pentru jurnalism narativ, iar reporterii trebuie să şi le coboare; măcar să-şi reducă aşteptările.

8. E greu, pentru că dacă ratezi o bucată narativă, eşecul e mai dureros. Lumea va citi şi va spune: „cât spaţiu irosit”.

9. Nu există formule. Există reguli, dar deseori astea sunt făcute să fie încălcate. Care sunt regulile? 1. Trebuie să fie interesant. 2. Vezi regula 1.

10. Revistele fac cel mai bun jurnalism narativ în acest moment. Puneţi mâna pe Esquire, Vanity Fair, GQ. Începi să citeşti o poveste de-a lor şi n-o laşi jos până nu afli ce s-a întâmplat. Aceia sunt povestitorii adevăraţi; nu scriu după reguli.

11. Jurnalismul narativ se naşte din documentare de calitate, nu din scriitură. Dă-mi un reporter de teren timp de o lună şi îl pot învăţa să scrie.

12. În vremurile astea, reporterii trebuie să fie optimişti.

Cover of the year 2009

Obama_RSCover

Coperta Rolling Stone cu Obama a fost aleasă de American Society of Magazine Editors (ASME) cea mai bună copertă de revistă. Alţi câştigători, pe categorii, aici. Câştigătorii de anul trecut, aici.

← Previous PageNext Page →